Trăim într-o epocă în care informația, în cea mai mare parte, e gratuită și distribuită simultan pe o mulțime de canale. Cu cât cresc posibilitățile și viteza  de a răspândi informația, dar și volumul informațional, cu atât crește și pericolul de a afla știri parțial adevărate sau chiar false. Dar de unde știm dacă o știre e adevărată sau falsă? Sunt două variante principale: ori avem încredere deplină în difuzor, în sursă, ori devenim mai informați (și deci mai educați), astfel încât să putem să ne creăm propriile filtre.

“ECONOMIELAMINUT.RO” pornește, de fapt, ca o campanie interactivă de explicare și promovare a conceptelor economice, a noțiunilor antreprenoriale fundamentale, a tehnologiilor și trendurilor în materie de business și after-business –  pentru a putea filtra, înțelege și asimila cât mai bine vâltoarea evenimentelor și știrilor cotidiene. Totul scurt, dinamic și cool (uneori, chiar funky sau funny). Vrem să rămânem relaxați, dar întotdeauna la obiect.

În același timp, informația brută nu ar putea dezvolta filtrele despre care vorbeam mai sus dacă n-ar fi pusă în context. Ei bine, asta facem noi aici: numele scurt al portalului este “EM360.RO” - și puteți fi siguri că 360 vine de la vederea panoramică.

Sunt Adrian Măniuțiu și, dincolo de anii petrecuți în TV din 2012 încoace, mă ocup de economie de când mă știu. Am încercat zeci de proiecte legate de domeniul acesta, unele au mers foarte bine, altele m-au lovit atât de tare de pământ, prin nereușita lor, încât am crezut că acela e sfârșitul poveștii. De fapt, povestea a mers mai departe. De fiecare dată. Iar eu am învățat câteva lucruri din toate aceste experiențe. Într-un fel sau altul, veți găsi aceste povești aici, vi le voi spune curând și pe rând.

Iar acolo unde se pricep alții mai bine, voi apela la câțiva oameni senzaționali, care vă vor împărtăși din experiențele lor: fie că vom vorbi despre geostrategie, despre politică, diplomație sau istorie. Asta, pentru că eu cred că economia nu mai înseamnă de mult doar cifre.

Veți găsi aici, în timp, interviuri cu oameni care știu despre ce vorbesc, reportaje care spun povești nemaiauzite și, nu în ultimul rând, informații vitale pentru antreprenorii români; fie în format video, fie audio, text sau prezentat grafic.

Sper să vă placă.

ECHIPA

Printre ingredientele succesului fiecărui proiect, mai ales atunci când e la început de drum, este și echipa potrivită. Pentru că e imposibil să reușești să le faci pe toate, bine și la timp, singur. I-am implicat în acest proiect pe prietenii Cosmin Silistraru și Lehel Kovacs (în cazul celui din urmă, proiectul acesta reprezentând o reîntâlnire, fie ea și virtuală, după mai bine de 20 de ani),  dar și pe alți oameni în care cred. Cu timpul, veți ajunge să-i cunoașteți pe toți cei care sunt sau vor fi parte din echipă.

ADRIAN MĂNIUȚIU:

Aceasta e partea cea mai grea... în care trebuie să spui câteva chestiuni despre tine. Am plecat din Cluj, unde m-am născut și unde am făcut școala, în anul 2000 când eram în anul 2 de facultate, în Germania. Credeam că le știu pe toate cel mai bine și că o să-i învăț eu pe nemți cum se face treaba... Ei bine, după ce mi-am revenit (greu, pentru că au fost serioase) din câteva knock-down-uri și knock-out-uri, provocate de pereții de care m-am lovit cu mult talent, fără să las cam niciunul neizbit, am învățat acolo, în primul rând, să muncesc serios, să am răbdare și să spun (să recunosc) "nu știu". Nu fac pe deșteptul, dar în România chiar e o problemă cu asta pentru că nimeni nu știe să recunoască când nu știe sau nu poate ceva. Deși nu e nicio rușine dacă ar recunoaște opusul, toți le știu pe toate și se pricep la toate, dincolo de politică și fotbal. Dar apropos de izbituri: probabil că așa s-a născut și faza cu folcsvagănizbitănzid... tot de la vreun viteaz care le știa pe toate. Acum îmi vine să râd, atunci, în primele (multe) luni de Teutonia, îmi cam pierdusem râsul de tot - între timp a revenit :).

Cu totul, am stat aproape 6 ani: în Osnabrueck, Mannheim, Muenster și apoi iarăși Osnabrueck. Am reușit cumva (mă tot mir și eu cum - nefiind de fel șoarece de bibliotecă) să termin Universitatea și să scriu o lucrare de diplomă, care până la urmă a luat un premiu care m-a și readus în țară - dar asta e o altă poveste. Tot acolo am întâlnit niște oameni extraordinari care, alături de părinții mei, m-au ajutat să trec de ziduri... unul dintre ei este profesorul Hans Wolf Sievert, dar și despre asta tot cu altă ocazie. Una peste alta, în Germania, școala vieții și muncile câmpului au fost mai importante pentru mine, cel de azi, decât Universitatea - asta și pentru că am avut șansa să "încerc" tot felul de joburi: de la cărat mobilă și lucrat la firme de mutat sau curățenie, la șofer de marfă, chelnerit și barmanit, până la joburi în IT, marketing, controlling, consultanță și analiză. Uneori mă întreb și eu cum de m-am întors, dar bine că am făcut-o.

Aici, acasă, am lucrat în tot felul de domenii (construcții pentru niște nemți, real estate investment pentru niște irlandezi, medical development pentru români și austrieci - șamd) tatonând însă neîncetat perspectiva antreprenorială. De vreo 7 ani aceasta s-a concretizat, devenind o permanență la care nu cred să mai renunț vreodată. Cu suișuri și coborâșuri, reușite și probleme. Dar și asta e tot o altă poveste. În 2012 Adrian Ursu m-a invitat la o emisiune TV (a fost primul contact ever cu televiziunea) la finalul căreia mi-a propus să realizez Income TV la A3. Mare curaj a avut :). De atunci au trecut deja 5 ani în care îmi place să cred că am învățat enorm. De curând s-a născut o nouă idee, una care a luat, deocamdată, forma acestui site. Forma va crește și se va mai schimba. Încă suntem la faza de pamperși - dar ne facem noi mari.

Când am timp merg mult cu bicicleta, pe trasee cât mai lungi. Bine că n-am timp. Urăsc frigul și umezeala, nu mă deranjează căldura; ar trebui să locuiesc în sudul Californiei, știu deja. Poate, poate îmi iese cândva. Nu-mi place jogging-ul deloc, dar îmi plac wakeboarding-ul, windsurfing-ul și SUP-ul. Am de gând să trăiesc cel puțin 100 de ani, pentru că am un fiu pe care vreau să-l văd bunic! Și pe care vreau să-l sprijin, fără să-l călăresc, așa cum am fost și eu sprijinit. Pe final, trag concluzia că îmi controlez prost timpul, pentru că niciodată nu-mi ajunge; și urăsc să fac lucrurile pe fugă, doar am rămas ardelean, chiar dacă am trecut deja de pragul de 10 ani de București. Pe măsură ce îmbătrânesc încep să accept că nu pot să le fac pe toate. Glumesc, nu accept! Mă auto-repar făcând poze și ocupându-mă de fotografie, dar nici de asta n-am mai avut timp în ultima perioadă, de unde rezultă, logic, că am nevoie de o revizie. Va urma și aceasta :)). În rest, vă las să descoperiți mai multe in jurnalul meu FOTO. Atât deocamdată. N-am putut să fiu chiar așa de scurt (cum poate ar fi trebuit). Cei care mă cunosc nu se vor mira. Bye!

Adrian Maniutiu - Economie la minut, EM360
Adrian Maniutiu - Economie la minut, EM360
Adrian Maniutiu - Economie la minut, EM360

COSMIN SILISTRARU:

Multă vreme am trăit cu impresia că m-am născut în televiziune. Practic, toată experiența mea de adult se leagă de domeniul acesta: m-am angajat într-o redacție de știri în 1996, însă lucram deja în televizune de prin ’93 sau ’94. În 2016 am ales să fac altceva. Poate și pentru că televizunea nu mai era la fel, dar mai ales pentru că brusc mi-am amintit că nu m-am născut în acolo.

M-am născut într-un oraș de provincie. Mai tîrziu, aveam să aflu că Maramureșul e special pentru că are oameni speciali, locuri frumoase și tradiții. Ar trebui să fie de ajuns toate astea, nu? Ei bine, se pare că nu. Am o foame aproape de neoprit de a vedea locuri noi, de a conduce mașina, de a merge cu trenul ori cu avionul, de a călători în orice mod posibil. Am un scop precis cînd fac toate astea? Dacă da, atunci nu se reduce la locurile unde ajung, ci se referă la un pachet mai larg, care cuprinde neapărat și drumul în sine și oamenii pe care îi întîlnesc pe un scaun din Gara Saint-Lazare, în așteptarea trenului.

Jocurile copilăriei mele se legau, în mare parte, de aventuri. Poveștile pe care mi le imaginam și cu care mă înconjuram apoi erau aventuri. Călătoriile sînt aventuri. De la începutul lui 2017, am început să lucrez cu Adrian. “EM360.ro” e unul dintre rezultatele acestei colaborări. Ce legătură are cu poveștile mele din copilărie? Nu știu exact. Poate doar faptul că și în acele aventuri exista, întotdeauna, “the good guy”. Care ieșea, în cele din urmă, victorios, în ciuda oricăror greutăți.

Cosmin Silistraru - Economie la minut, EM360
Cosmin Silistraru - Economie la minut, EM360
Cosmin Silistraru - Economie la minut, EM360

LEHEL KOVACS:

Salut. Eu sînt Lehel Kovacs și desenez. Am început să fac asta pentru că voiam să inventez o lume complet nouă și să spun povești fără cuvinte. Am plecat din România la 16 ani și am ajuns din cartierul clujean, pe care îl cunoșteam ca pe propriile buzunare, într-un oraș cu 2 milioane de locuitori – Budapesta – unde absolut totul era nou. Un șoc imens această schimbare! Așa că m-am regăsit în desenele mele. Și nu m-am mai oprit.

Se pare că în cazul meu, acea vorbă, potrivit căreia dacă faci lucrurile cu pasiune le faci foarte bine, se adeverește. Mai multe ziare și reviste din lumea largă mi-au propus colaborări. Printre ele sînt The Los Angeles Times, The New York Times, Wired Magazine, Toronto Life, New York Press, Der Spiegel, The Guardian, Die Welt, San Francisco Chronicle și Rolling Stone. Acum, la lista aceasta adaug economielaminut.ro.

Vă aștept aici, pe site-ul EM360, unde îmi veți putea vedea desenele ilustrând articole, iar în fiecare vineri, chiar la rubrica mea săptămînală! O parte din celelalte lucrări ale portofoliul meu le găsiți AICI și AICI.

Lehel Kovacs - Economie la minut, EM360
Vacanta - Economie la minut, EM360
Vacanta - Economie la minut, EM360

MIHAELA SIMINA:

Un citat faimos sună astfel: Istoria nu spune niciodată «la revedere», spune «pe curând». Sunt Mihaela Simina și, cu alte cuvinte,  spun că istoria continuă. Pentru că asta am învățat pe la școli –Facultatea de Istorie, Universitatea București, Secția Relații Internaționale (licență+master) și am constatat ulterior și practic că piesa se joacă cam așa: IERI va avea mereu o replică pentru AZI, iar AZI o să aibă, bineînțeles, un răspuns pentru MÂINE: se ironizează, se repetă, se explică, se confirmă, se infirmă, se surprind sau cine știe ce îi mai trece istoriei prin cap să pună în scenă.

De asta, aș zice că nu e rău să mai tragem cu ochiul și cu urechea prin trecut. Uneori, poate doar pentru că #cetare #nuștiamasta #mademesmile. Aaaa, și nu e niciodată doar despre noi, despre România, (aproape) mereu e și/cu despre alții. Mai ales așa. Pentru că am descoperit că îmi place și să aștern litere pe hârtie și conform unor surse (credibile, promit) se întrezărește un oarecare potențial în asta, am scris cu multă tragere de inimă (și alături de Adrian Cioroianu) două cărți pentru copii care portretizează două personaje istorice:   Maria a României. Regina care a iubit viața și patria (Curtea Veche Publishing - 2015) și Mihai I al României - un Rege cu onoare, loialitate și credință (Curtea Veche Publishing - 2016).

Am pus Accentul pe istorie aproape un an la Radio France International în cadrul unei rubrici cu același nume, realizate pentru prima dată la RFI, iar în prezent găsiți Accentul pe istorie săptămânal, în Dilema Veche. Din când în când, umplu și câteva pagini din revista Historia.

Și de acum înainte o să fiu prezentă și pe aici, cu #HistoryHighlights.

Mihaela Simina - Economie la minut, EM360
Mihaela Simina - Economie la minut, EM360
Mihaela Simina - Economie la minut, EM360